Tradiţii şi obiceiuri de nuntă la români

Peţitul

Tânărul care dorea să se căsătorească işi alegea câţiva dintre prietenii lui şi hotărau ziua când vor merge la casa miresei. Desigur, era anunţată şi familia viitoarei mirese, pentru a avea răgazul de a se pregăti in a-şi întâmpina oaspeţii. În ziua stabilită purcedeau spre casa fetei, iar la intrare aceştia aveau o mică cuvântare, care diferă de la zonă la zonă. Urmează apoi momentele când tatăl feciorului sta de vorbă cu părinţii miresei, discutând diferite aspecte ale viitoarei familii. Uneori hotârarea de a face nunta era deja luată, peţitul fiind doar o formalitate sau o ocazie de a petrece nişte clipe minunate. De multe ori urma o mica petrecere, mai ales dacă se stabilea că nunta va vea loc.

Fedeleşul

Este o petrecere la casa miresei, in seara de dinaintea nunţii, la care participa tinerii prieteni ai celor doi miri, alţi invitaţi. La ânceputul petrecerii, tineri lucrează ornamentele care vor fi puse in bradul de nuntă, din materiale puse la dispoziţie de miri. Petrecerea nu presupune prea multă mâncare ci mai degrabă băutură si dans.

Bradul

În dimineaţa nunţii, ginerele, âmpreună cu prieteni apropiaţi âmpodobesc doi brazi cu diferite obiecte, fructe şi chifle. Brazii sunt purtaţi de tineri necăsătoriţi până la casa naşului, unde, unul este legat in fata porţii. Apoi, alaiul âşi continuă drumul către casa miresei, loc în care rămâne cel de-al doilea brad. Bradul este simbolul vigorii şi al tinereţii; împodobirea lui simbolizează viaţa "îmbelşugată" a viitoarei familii.

Udatul

Mireasa, flăcăul cu bradul si alaiul miresei merg la cea de-a treia fântână spre răsărit,numărată de la casa miresei, insoţiţi de lăutari. Pe drum, mireasa şi flăcăul poarta un ulcior ,legat cu ştergar ţesut în casă, pîna la fântână. Aici, flăcăul scoate apa de trei ori şi, de fiecare dată, impreună cu mireasa, stropeşte mulţimea cu un mănunchi de busuioc, înmuiat in apă din ulcior, in semn de urare de maritiş la fete, insurătoare la flăcăi şi spor la neveste. Flăcăul poate fi altul decât purtătorul bradului si va păstra ca dar ulciorul nou si ştergarul cu care a făcut udatul. Întorşi de la apa, nuntaşii încing o horă în care mireasa trece pe la fiecare şi îi prinde in piept floarea de nuntă. Aceleaşi flori sau cocarde le vor primi nuntaşii mirelui, naşii, alţi invitaţi la biserica.

Bărbieritul mirelui

Acest obicei se desfaşoară în paralel cu gătitul miresei. Un prieten apropiat al mirelui îl bărbiereşte, in mod simbolic pe ginere. Aşezat pe un scaun, cu bani sub picior, mirele nu trebuie să-l lase pe lăutar să-i ia banii. Bărbieritul mirelui reprezintă un simbol al pregătirii băiatului pentru nuntă. Obiceiul se pare ca avea o semnificaţie ritualică iniţiatică, ultima dintr-un lung şir de iniţieri la care era supus băiatul în cursul deveniri sale ca bărbat.

Îmbrăcatul miresei

Naşa, împreună cu mama miresei si prietene apropiate ajută mireasa să se îmbrace, pentru ca la sfarşit, naşa singură să-i lege voalul si coroniţa. Se desfăşoară în acelaşi timp cu bărbieritul mirelui şi simbolizează pregătirea fetei pentru nuntă. În vechime la acest ritual puteau lua parte mai multa lume din partea miresei. Cum gătitul era destul de laborios , fetele cântau cântece cu tema despărţirii.

Hora miresei

Hora miresei se dansează acasă la mireasă, prilej cu care soacra mică împarte diferite cadouri naşilor, socrilor şi, uneori, rudelor apropiate.

Ruperea turtei

Naşa comandă si plăteşte o turtă împodobită cu diverse ornamente, comestibile sau nu, diferite împletituri şi alte forme. În mod simbolic, turta este ruptă deasupra capului miresei şi este dată spre consum.. Se spune că aduce noroc celor care mănâncă din ea. Obiceiul se păstrează din vremea Romei antice.

Furatul miresei

Poporul român este un popor vesel si uneori pus pe şotii. Astfel se explică păstrarea acestui obicei a le carei origini sunt neclare. Se presupune că mirele nu trebuie sa aibe ochi decât pentru mireasa lui, dar unii glumeţi profită de neatenţia mirelui şi fură mireasa. Mirele este dator să o caute sau să o răscumpere. În unele zone, răpitorii au datoria de a nu lăsa mireasa pe jos, ea trebuie purtată numai în braţe. În alte zone, se consideră că dacă mireasa a fost furata până la ora 24.00 datoria o va plati naşul, dacă a fost furată dupa 24.00 mirele este cel care va plăti. De multe ori, spre hazul invitaţilor mirele este pus sa îndeplinească anumite sarcini.

Aruncatul buchetului

Mireasa se întoarce cu spatele la grupul de fete tinere, nemîritate, şi aruncă la întâmplare buchetul. Fata care-l prinde este cea care se va mărita prima. Alte tradiţii spun că se va mărita in acelaşi an.

Scosul voalului

Aproape de sfârşitul nunţii, naşa scoate voalul de pe capul miresei şi îi pune o eşarfă , simbolizând trecerea de la statutul de fată la cel de nevastă. Voalul miresei se pune pe capul unei fete necăsătorite, care se spune ca va fi următorea care se va căsători.

Sursa www.nunti.lx.ro